Top 10 similar words or synonyms for khumbu

vatnajökull    0.747422

vuoksi    0.719807

stogu    0.716926

silvretta    0.711808

pieniny    0.710690

stârmina    0.710431

vorgebirge    0.709658

tungea    0.708001

himal    0.707437

călimanilor    0.707254

Top 30 analogous words or synonyms for khumbu

Article Example
Khumbu Khumbu sau "Khumbu Himal" este o regiune situată în masivul Himalaya, partea de nord-est a Nepalului la granița cu Tibet. În regiune se află Parcul Național Sagarmatha care cuprinde pe teritoriul său Mount Everest.
Khumbu Khumbu Himal, cuprinde văile râurilor Bhote Kosi, Dudh Kosi și Imja Khola, aceste văi fiind despărțite de creste muntoase înalte, acoperite de ghețari. Khumbu se învecinează cu ținutul Solu, ambele regiuni se află în districtul Solu-Khumbu, care este districtul cel mai nordic al teritoriului administrativ Sagarmatha din Nepal. Capitala districtului Solukhumbu este Salleri, în regiune locuiesc așa numiți șerpari, în ținut se află mai multe temple și locuri considerate sfinte de budiști.
Nirekha Nirekha este un munte cu altitudinea de 6.069 m, situat în masivul Himalaya, regiunea Khumbu (Nepal). El a fost pentru prima oară escaladat de Matt Fioretti, Greg Valentine și ca prima femeie, de alpinista sudcoreeană Oh Eun-Sun.
Everest O hartă fotogrammetrică (la scara de 1:50,000) a regiunii Khumbu, inclusiv partea sudică a Muntelui Everest, a fost alcătuită de Erwin Schneider în cadrul Expediției Internaționale în Himalaya din 1955, care a încercat cucerirea vârfului Lhotse. O hartă topografică și mai detaliată a zonei Everestului a fost realizată la sfârșitul anilor 1980 sub îndrumarea lui Bradford Washburn, folosind fotografii din aer.
Cho Oyu Cho Oyu sau Qowowuyag (Zeița turcoaz) ("tiberană: jo-bo-dbu-yag; chineză: 卓奥友山, Zhuó'àoyǒu Shān") este un munte cu care face parte din masivul Himalaya. El este situat la 20 km vest de Mount Everest și Lhotse continuând lanțul principal himalayan din regiunea Khumbu (Khumbu Himal). Muntele este amplasat direct pe granița dintre China și Nepal, fiind trecut după măsurătorile din 1984 pe lista munților de peste 8000 de m altitudine, înaintea munților Dhaulagiri (8167 m) și Manaslu (8156 m). Cho Oyu este după Everest muntele cel mai frecvent escaladat din grupa munților de peste 8000 de m, ascensiunea fiind mai abordabil sau cel mai puțin dificil. De aceea este frecvent ținta diferitelor expediții comerciale alpine, având loc până în prezent 47 de accidente mortale la escaladare pe munte. În afară de aspectul comercial, muntele oferă posibilitatea amatorilor alpiniști de a se testa la aerul rarefiat și sărac în oxigen.
Everest Alpiniștii petrec apoi câteva săptămâni în tabăra de bază, obișnuindu-se cu altitudinea. În acest timp, șerpașii, împreună cu unii membri ai expediției, instalează scări și corzi în căderea de gheață Khumbu. Seracurile, crevasele și blocurile de gheață instabile fac din această zonă una dintre cele mai periculoase sectoare ale traseului. Mulți alpiniști și șerpași au murit acolo. Pentru a reduce riscul, alpiniștii își încep ascensiunea cu mult înaintea răsăritului soarelui, când temperaturile de îngheț lipesc blocurile de gheață între ele. Deasupra căderii de gheață se află Tabăra I la altitudine.
Everest În primăvara lui 1952, o expediție elvețiană, condusă de Edouard Wyss-Dunant a primit permisiunea de a încerca să cucerească Everestul dinspre Nepal. Expediția a stabilit un traseu prin căderea de gheață Khumbu și a urcat până la Pasul Sudic la o altitudine de . Ulterior, Raymond Lambert și șerpașul Tenzing Norgay au reușit să ajungă la o altitudine de pe creasta sud-estică, stabilind un nou record de altitudine. Experiența acumulată cu această ocazie de Tenzing i-a fost de folos când a făcut parte din expediția britanică din 1953.
Everest Ascensiunea pe creasta sud-estică începe cu drumul până la Tabăra de Bază aflată la altitudine la sud de Everest, în Nepal. Expedițiile de regulă încep cu o călătorie cu avionul de la Kathmandu până la Lukla ( altitudine) și de acolo prin Namche Bazaar. Alpiniștii urcă apoi spre Tabăra de Bază, drum ce durează de regulă între șase și opt zile, permițându-le aclimatizarea la altitudinile mari pentru a preveni răul de altitudine. Echipamentul și proviziile sunt transportate cu iaci, dzopkyos (iaci hibrizi) și hamali până la tabăra de bază de pe ghețarul Khumbu. Când Hillary și Tenzing au escaladat Everest în 1953, ei au pornit din Valea Kathmandu, întrucât nu existau la acea vreme drumuri mai spre est.
Bear Grylls Expediția a constat în patru luni de antrenamente și escaladă efectuate pe versantul sud-estic, de la prima tentativă de recunoaștere Grylls întâmpinând probleme. Acesta a alunecat într-o crevasă și a fost lăsat inconștient atârnând de o coardă. Au urmat săptămâni de alpinism pe fața sudică în scopul aclimatizării, negocierea râului înghețat Khumbu, a ghețarului vestic Cwm, a zidului de gheață de 1500 de metri denumit fațada Lhotse, precum și ascensiuni istovitoare alături de un alt fost soldat al trupelor speciale SAS, Neil Laughton, implicând ore de escaladă nocturne. Toate acestea l-au călit pe Grylls, experimentând condiții diverse de climă extremă, oboseală, deshidratare, privare de somn, odihnă si oxigen în zona morții
Parcul Național Sagarmatha Parcul Național Sagarmatha este situat în Nepal. El a luat ființă în anul 1976, fiind declarat de UNESCO în anul 1979 Loc din Patrimoniul Mondial UNESCO. Parcul se întinde pe o suprafață de 1.148 km², cea mai mare parte a lui se află în regiunea himalaiană Khumbu, în apropiere de granița cu Regiunea autonomă Tibet. Parcul a fost denumit după numele nepalez al lui Mount Everest (सगरमाथा, Sagar) și înseamnă "Fruntea cerului". Regiunea parcului este presărată cu văi abrupte și piscuri semețe ca Everest, Lhotse și Cho Oyu, acoperite tot timpul anului cu ghețari. Parcul are o floră și faună aparte, locuitorii regiunii sunt șerpașii, ei fiind de religie budistă. La est parcul se învecinează cu Parcul Național Makalu-Barun care ocupă o suprafață de 2.330 km². Clima regiunii parcului este o climă tipică regiunilor situate la est de Himalaya, unde ploile aduse de musoni durează din iunie până în septembrie. Timpul devine mai cald în lunile de vară, în rest domină înghețul. Numai 69 % din regiune este folosit ca teren agricol. Peste ocupă 28 % pășunile alpine și terenurile unde se cultivă cartoful și numai 3 % din suprafață este ocupată de păduri. În parc trăiesc animale ca leopardul de zăpadă, lupul, ursul și rozătoare alpine. Pe lacurile mici alpine se pot întâlni păsări călătoare acvatice. Din punct de vedere economic regiunea este dependentă de turism, care este venitul principal al locuitorilor.